Nu vreau sa imi transform blogul intr-o cornica ce arata societatea in care traim cu toate cele rele si de prost gust, pe care sigur le stiti si voi. Problema mea este ca le stim, da, dar nu facem nimic sa le schimbam.
Acum ceva zile, eram in treacat cu masina pe un bulevard oarecare din Bucuresti. Stateam la stop pentru ca acesta este modul nostru de a merge cu masinile in micul Paris. Asteptind, aud zgomotos un strigat de durere si de jale, a unei "minui" de manelist. De unde venea acel zgomot? De la unul care isi spala masina, pe un trotuar. Unul negru, sau mai bine zis colorat, ciocolatiu, cum vreti voi. Tipul nu avea nici o treaba.... freca la masina lui cu o cirpa.
Problema nu cred ca este la el. Cred ca este la noi, cei care trecem pe acolo si il lasam pe un asemenea individ sa ne tulbure urechile cu muzica aceea copiata, de unii care nici macar nu au voce in cele mai multe cazuri si cintecele lor suna ca niste cazane sau tomberoane din acelea comuniste din tabla.
Poate ca pe unii, cei mai multi se pare, nu sunt deranjati. Oare suntem o tara de manelisti? Nu vreau sa cred asta.
Oare de ce trebuie sa fim atit de toleranti? Chiar suntem asa de slabi ? Chiar nu contam in fata acestor tigani, sau rromi, cum le place sa li se spuna mai nou? Chiar suntem asa de indiferenti la manelistul care nu are handsfree la telefon si asculta pe difuzor, in metrou seara cind ne intoarcem de la munca? Sa nu ziecti ca nu ati auzit niciodata asta... Refuz sa cred.
Sunt sigur ca ati vrea sa ripostati, sunt sigur ca ceva va retine, acel ceva exprimat printr-o frica... o frica concretizata in dezinteres "lasa ca nu ma afecteaza direct", asa spun unii, dupa care sunt deranjati ca suntem numiti tigani in alte tari civilizate.
Un subiect mult prea comun pentru voi in noaptea aceasta . Poate v-am plictisit cu ceea ce am scris din nou. Dar sincer viata nu e lasata sa facem totul robotizat, mecanic. Mergem la munca, venim, dormim si apoi iar la munca.
Viata noastra e lasata sa o traim dar nu mecanic.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Bune remarci, trebuie sa recunosc ca sunt si eu oripilat aproape zilnic de asemenea manifestari ale celor din clasa manelizata a societatii. Fenomenul este cu atat mai deranjant, cu cat, daca stam sa ne gandim, ei sunt de fapt cei care ne trag in jos, pe noi, toti ceilalti. Precum marul bolnav le strica si pe cele bune, acesti indivizi involuati ar trebui sa primeasca zilnic o lectie din partea celor care vor schimbarea. Un prim pas ar fi boicotul celor care ii promoveaza :) numai bine si la cat mai multe postari!
RăspundețiȘtergeremda...si eu refuz sa cred ca e o tara de manelisti..totusi...daca sunt atenta la cei din jurul nostru...da...cred ca suntem o tara de manelisti...unde prostia e in floare...
RăspundețiȘtergere