Poezie de dragoste ...

De ce pleci?


Mă uit în fiecare seară
La cer, la stele să te văd,
Dar nu apari, mă lași în umbră
Ca pe un înger între draci

Și te prefaci că nu mă vezi
Sau poate că nu vrei să crezi,
Că eu te caut și te vreau,
Chiar dacă am greșit, mi-e dor...

Te rog doar să mă ierti,că poți,
Pentr-o iubire ce în veci,
Te va avea în ea, în noi,
Pe tine cea cu zimbet pur,

Pe care eu nu-l uit,
Nu pot chiar dacă îmi ceri și-mi spui
Că totul a trecut, că timpul nu e pentru noi,
Eu voi spera, să știi, că pot,

Dar, chiar nu crezi nimic?
Chiar totul este de prisos,
Cînd viața asta fără sens
Iți dă doar ce vrea ea
Să ai, nimic mai mult,
Nimic în plus,
Doar ore-n șir de mers în gol
În întuneric și prin fulger
Cu altul lîngă tine.

Eu te aștept și știu că ai să vii,
Dar ard de nerăbdare, ca un copil, printre cei mari
Care-ncearcă să ajungă la rîndu-i, om de omenie,
Ca un hoinar ce-aleargă-n lume
Prin ploi, zăpezi și alte umbre.

Mă crezi un derbedeu, un oarecare,
Dar nu mai știi, sau ai uitat,
Ca-acest om este barbat, barbat iubit
Facut de tine, în nopțile cu lună plină
Cu gust de vin și de iubire,
Ca doi nebuni făra de frîie, în lumea lor și doar a lor.

Mi-e dor iubito, mă arde, mă omoară,
Să știu că ma iubesti, dar vrei,
Ca să ma uiți, ca pe un ceșetor din piață
La care nu ai ce să-i dai, și-l lași, așa,
Singur și gol, și fugi... Te duci să nu mai știi.


Inchei aici și iți doresc, să mă visezi,
Cum eu te chem, dar tu n-auzi,
Cum eu te strig, dar tu nu știi,
Cum urlu-noapte, TE IUBESC, atunci cînd numele ți-l spun
In somn adînc, și mort pe jumătate,
Cu ochii-nchiși vazîndu-te mireasă,
Și încercînd din răsputeri ca tu să-i fii aleasă.