Sunt nebun?

Incep prin a adresa o intrebare: suntem sanatosi daca incercam sa ne adaptam la o societate bolnava?
Credeam pina acum ceva timp ca daca reusesc sa ma adaptez la orice, sunt puternic, stapin pe mine ba ma mai si laudam cu asta. Pe zi ce trece imi dau seama ca totul, absolut totul ma face sa cred ca suntem parca obligati sa ne adapatam la ceea ce inseamna aceasta societate romaneasca, care imprumuta orice, bun, rau, ea imprumuta.
Privesc spre muzica romaneasca si aici ma refer la tot ce se difuzeaza si pe posturile de radio si pe cele TV, sunt cintece care nu spun nimic. Sunt "artisti" care apar si dispar. Cintecele lor nici ca mai exista dupa o vara in care s-au difuzat in prostie. De ce? Pentru ca asta se cere, comert. Totul e comert.
Ziarele dimineata, "libertatea", "click" ( s-au cum se scrie) toate fata de la pagina 3, 5, 8.... oare asta vrem sa vedem ?
Oamenii, incerc sa ii inteleg ... Eram la masa acum o saptamina cu o persoana peste 30 de ani si inca doua fete de 18 ani. Subiectul celor 3 femei, SEXUL. La un moment dat una din cele 2 de 18 ani, "Barbatii sunt niste porci! ". Ea , daca a terminat liceul . Daca o intrebam de ce spune asta sigur imi spunea ca asa a auzit sau asa a discutat ea cu nu stiu cine... Am mai vorbit cu ea si mi-am dat seama ca nimic din ce spunea nu gindea... lua totul de-a gata si ii dadea drumul, hodoronc tronc. De ce? Pentru ca asa vede la TV. Emisiunea preferata una despre femei... la care se tot uita, dar nu stie ca e in reluare de vreo 2 ani.
Oare chiar asa suntem de nebuni sa luam totul pe tava? Sa ni-l insusim fara sa il mai gindim? Nu cred ca suntem asa, dar asa se vrea sa ajungem .
Sa fim dependenti de tot ce poate fi controlat.
Stiu ... sunt nebun , ca gindesc asa, corect... nebun. Asa mi s-a spus de altfel. Prefer sa fiu nebun dar sa nu citesc ziarele amintite mai sus, prefer sa fiu nebun sa traiesc inchis,dar nu in lumea asta care se crede sanatoasa, in societatea asta de consum in care toti ne ducem traiul asa cum putem.
Dar un lucru e cert... " Cind voi fi mare" nu o sa imi las copii sa se uite la TV si la multe altele.

Stiu ... o sa fiu un parinte nebun, copiii mei o sa fie niste salbatici ca de nu au vazut de 3 ori femeie, sau nu stiu ce telenovele...

Copii

Ce poate fi mai frumos decit un zimbet de copil. Un copil nu site ce inseamna raul ce inseamna lumea care ii pune piedici. El crede ca viata e frumoasa, ca lumea in care traieste ii va fi tot timpul alaturi. Ca prietenia nu moare ca tine o viata inreaga. Pacat ca dupa mult timp realizeaza ca nu e asa . Zimbetul apare din ce in ce mai rar, iar dorinta de "a fi mare" naste in el, in copilul care era sentimente diverse unele destul de dure pentru un suflet abia iesit in viata.
Nu pot sa uit nici acum cum era cind eram copil. Am trait undeva intr-un orasel din tara asta, in care seninul de pe cer era mai albastru ca nicaieri iar cerul era mereu plin de stele. Poate ca omul este marcat intr-un fel si de locul in care traieste, de modul in care viata traita undeva intr-un spatiu in care totul decurge firesc, poate ca ii si da un plus de incredere in el.
Mergeam de multe ori la Olt si ma prindea apusul, privind-ul simteam parca acea comuniune om natura, pe care o mai studiaza elevii sau poate ca nu. Acum dupa trecerea timpului si totodata a vietii am inceput sa uit acele momente, sa nu le mai simt. Pina si sa scriu despre ele imi este greu,parca nu as fi tot eu cel care le-a trait si care inca si le mai aduce aminte. Am inceput sa alreg deja in viata asta si lucrurile marunte care dau practic savaoarea a ceea ce inseamna viata, nu ma mai fac sa ma bucur. Elementul "bani" este unul din ele. Traim, avem cite 2 telefoane mobile, nu mai stiu ce tip de ceas, nu stiu ce ochelari de soare si tot nu suntem fericiti.
Eram acum ceva timp intr-o barca undeva pe un lac cu o fata si vorbeam de una de alta. Chiar ma gindeam ca daca se itimpla ceva si ajungem in apa... pierdem tot... si telefoane si contacte si tot ce avem pe noi. Practic tot ce avem impresia ca ne face mai liberi mai ancorati in realitate, de fapt ne face mai legati, mai dependenti de lucrurile pe care le detinem. Omul nu mai e liber, spun asta uitindu-ma la omul de azi, alearga si tot spune ca nu e fericit. Ca trebuie sa munceasca si mai mult pentru ceea ce isi doreste.
Oare mai stim sa traim? O intrebare simpla dar cu un raspuns greu de dat. Ne-am inrait ca oameni si ca tot ce inseamna relatii. Nu stiu unde vom ajunge daca pesimismul cotidian ne va coplesi. Deja timpul pentru noi nu mai exista nu mai avem timp decit sa muncim, dar de trait? Cine mai traieste? Nu putem sa inlocuim asta... viata pina la urma ... e frumoasa cu toate ale ei... bune si rele. Iar ca sa putem sa trecem prin ea... trebuie sa fim putin copii...